Hoardele barbare ridică smartphone-urile în semn mobilizator. Strigăte softcore de luptă se lovesc discret de colțurile intersecției ca niște bile de pinball care știu că au limită de viteză în fața ambasadei. E un clash urban temporizat între patriotism și paltoane, rigoare și blițuri, geopolitică și fixativ. Vrei să fii acolo. Parcă altfel simți vibrația sărbătorii între oameni posedați de plastic și tencuială albă structurată pe bani publici, înnobilată cu parfum de megapixeli.
Ieși ca tot omul din bloc și n-apuci să faci doi pași fără să strici două’ș’trei de selfie-uri și opt poze de grup. Jandarmii de lângă ghereta ambasadei nu mai au loc să bârfească cinstit noul model de Logan, fiindcă turiștii din Primăverii le-au confiscat perimetrul și îi țin la respect cu ultimele modele de iPhone. Poți să uiți de 10 August, fiindcă tocmai am fost răzbunați de iOS.
Ce vezi, totuși? O casă. Crengi de brad în geamuri. Becuri led. O plăcuță la intrare. Îți dă în scris că poți să o flendurești liniștit prin Amzei, ARCEN veghează pentru tine. “Stabiliment creativ” e demult pleonasm. Rezolvă o mulțime de probleme și declarații fiscale anuale. Când nu ești foarte sigur pe ce poți să iei bani din când în când, spune-i “creativitate”.
Un flux de ~50 de derutați în intersecție, asigurat constant pe tot parcursul zilei, timp de o lună. Pelerinajul zombificat de care nu știai că ai nevoie, clădirea cu tavan înalt perfectă pentru golurile din viața ta pe care nu știai cu ce să le umpli. Într-o construcție de două etaje fundamentată pe nostalgie și becuri, cel mai important e să crezi. Restul vine de la sine și te lasă mut. Momentul e solemn și feeric. Faci poze doar pentru că rămâi fără cuvinte. Propozițiile au obiceiul de a se termina brusc în locul în care Mița Biciclista a picat și și-a rupt.