Cash-ul nu mai e ce a fost și totuși azi m-am trezit mergând spre un ATM de proximitate, să scot niște bani cu ZERO comision, cum ne-au învățat la televizor acum câțiva ani.
În drum trec pe lângă o florărie benignă, aceeași pe care o văd în fiecare săptămână – genul civilizat, cu rafturi de metal scoase afară, ghivece adevărate și destule tulpini întregi. Mă uit des înspre locul ăla, de obicei mă abțin să cumpăr orice poate părea brusc că-mi lipsește. Acum două săptămâni am văzut o chestie care semăna a bonsai plin cu ardei iuți, genul de combinație care se cerea explicată și pentru care n-aveam timp. Astă vară am fost aproape să iau niște lavandă de acolo, înainte ca un semafor verde să ne bage brutal mințile în cap tuturor celor din intersecție care n-aveam lavandă acasă. În schimb acum câțiva ani am intrat într-un Auchan să iau detergent și am ieșit cu un cactus. Deci, se poate.
Treceam pe lângă florăria asta, trăind clipa la fel de apăsat precum Ion Cristoiu într-o marți oarecare, la prânz. Aveau crizanteme la ghiveci, n-aveam nici din astea acasă, așa că m-am întors din drum și m-am uitat la preț. Făcea banii, doamnele aveau POS, și puteai plăti cu telefonul, ca în reclame. Așa că am mers cu un ghiveci în brațe în următoarea jumătate de oră. Sigur că ce era în el are să moară cândva în toamna asta, dar cum nimic nu e veșnic, nu poți să judeci tocmai o crizantemă.
În schimb, în mijlocul avalanșei ăsteia de emancipare, deschidere și dezbateri despre incluziune din ultimii ani, între toate paradele Pride cu- sau fără Nicușor, n-ai crede că Bucureștiul cult poate fi atât de friendly cu minoritățile, dar încă nepregătit pentru un om generic în fâș negru care se întoarce de la prânz cu un ghiveci în brațe. Se ridică destule sprâncene, iar cei mai mulți ochi par să întrebe cu ce-a fost supărată nevasta aia atât de tare, de s-a ajuns până aici. Atât de mult, că începi și tu să te suspectezi c-ai greșit ceva în viața asta. În fine.
Seara, acasă, mâncat, băut un vin. Mă întreb dacă nu înjur prea des BCR-ul, apoi îmi revin și îmi dau seama că așa ceva e imposibil. Mă gândesc la oameni și ghivece. Nu că mă laud, dar sunt single, hetero, în relații bune cu prezentul, și am câteva sute de fire de crizantemă în balcon. Pregătit de toamnă și de viață, ai zice. Doar că Blue Air tot nu mi-a dat încă banii ăia înapoi.