Tag: oamenisuntem

#138

Când contrabasistul de jazz ciupește corzile pe scenă, la public ajunge în special varianta amplificată a instrumentului. Undeva în plan secund, se aude și se vede în același timp ciupitura rece, înfundată, a corzii de contrabas – contactul uman nemijlocit cu metalul, buricele degetelor expuse succint la materie, firele vibrante care răzbat scurt prin zgomotul…
#136

În orașul care a inventat radioul, un grup de bețivi trece pe sub geamuri vineri la 2 noaptea cântând din toți plămânii Lucio Dalla, ca orice galerie de fotbal dintr-un spot publicitar douămiist. “Vedi, vedi, vedi, vedi caro amicooo / cosa si deve inventareeee / per poter riderci sopraaaa / per continuare a sperareeee”. Cu…
#134

M-am mutat întâmplător în Amzei, când era cartier și atât. Cu vreo doi ani înainte să devină epicentrul turistic zgâlțâit de prosecco, limbi străine și cârnați serviți lângă pian. Nu că ar fi ceva rău în asta. Doar că încă mai cred naiv că există și pe aici, uitată undeva prin vreo borsetă mai veche,…
#131

E plăcută agitația din jurul Campionatului European, tot zgomotul ăsta de pe stadioane și din fața televizoarelor, care timp de o lună alimentează aproape totul. În schimb la fel de frumoasă, daca nu chiar și mai și, e absența pe care ele o creează în restul orașului. Vidul de pe bulevardele necirculate, aleile lipsite de…
#127

Mai există și varianta în care fiecare an pe care îl apucăm e cel mai bun dintre ăia posibili. Acu’ vreo trei săptămâni au venit în regim de urgență niște meșteri să-mi repare o țeavă din planșeu. S-a dovedit mai extrovertă decât se preconizase în timpul scurs de la ultima reparație. Astfel încât la fiecare…
#125

“Eu la film, tata la meci.” E probabil răspunsul meu preferat când întrebarea e “Ce faceți?”. Nu spune multe despre “ce”, dar rezolvă elegant și minimalist acel “faceți”. Ceea ce e de apreciat. Minimalismul e ultima chestie pe care o legi de generația ’47. Nu e la fel de simplu când întrebarea vine din sens…
#118

Ca tot omul, bag de seamă că steagurile arborate pe internet nu salvează multe vieți zilele astea. Nu comentez intenția, nici n-aș vrea să fiu arătat cu degetul de presa occidentală că n-am pus umărul să ajut la marea de-rusificare, tocmai când toate feedurile din scara mea de bloc duduie de ajutor vizual umanitar. Am…
#117

Îmi imaginez că la MagicFM se dă spor de toxicitate, la câte tre’ să ducă oamenii ăia zilnic. Ești DJ și îți pică aceeași piesă ABBA de 3 ori în două ore de program. În timp, ți se umflă ficatul, faci icter, iar la analize îți iese surplus de om batrân în organism. “Ne pare…
#110

Mai sunt momente în care nu ești acasă și răspunde robotul. Te speli absent pe dinți, privești ochii din oglindă și în ochi nu e nimeni. Nici 15-le pletos, nici 30-ul așezat. Nici încredere, nici confirmare. Ce ar putea fi un mod cât de cât onest de a începe sau a încheia o zi devine…
#108

Cash-ul nu mai e ce a fost și totuși azi m-am trezit mergând spre un ATM de proximitate, să scot niște bani cu ZERO comision, cum ne-au învățat la televizor acum câțiva ani. În drum trec pe lângă o florărie benignă, aceeași pe care o văd în fiecare săptămână – genul civilizat, cu rafturi de…
#106

Mașina timpului. Poate nu era vorba neapărat de găuri negre, cât de casete negre. Că mai greșește câte unul un cuvânt la transcriere, nu-s toți premianți. În fine, doar prezint posibilități. Nu mă pricep, nu-i domeniul meu. Când vine vorba de timp, am dificultăți și cu liniaritatea. Întârzii relativ des. Am întârziat de la început.…
#104

Nu știu despre Dumnezeu, dar cred în umor. Există, în măsura în care crezi în el. Nu îl vezi, dar e posibil să-l simți. Ai putea să zici că e omniprezent, iar ăsta în sine e un cuvânt destul de funny în județul din care vin. E tot timpul prin preajmă sub o formă sau…
#102

Unele dimineți trag la cântar. Foarte greu îți găsești frecvența. Cauți și nu prinzi nimic. Doar zgomot static și un corp care înțelege. Mental, ai coerența unui robot de bucătărie care a greșit și camera, și etajul. Ghhhhr-phhrr-hârrr-mârr-scârrr. Un cântăreț de trap de mare perspectivă, captiv într-un dreptunghi la punct fix. O problemă de geometrie…
#101 plus

Nicăieri nu găsești pijamale purtate pe stradă cu mai multă duioșie decât între blocurile din Drumul Taberei. Pur și simplu te simți ca acasă. Ești mereu la un pas să rogi orice trecător la întâmplare să îți dea untul din frigider.
#101

În ceea ce pare o mișcare reacționară fără precedent, pe proaspătul pietonal din fața MNAR o doamnă cu fixativ în păr tocmai m-a întrebat adineauri unde e cel mai apropiat mall. Mă bătea soarele în cap de vreo doua ore, dar abia întrebarea asta m-a răvășit complet. Mă gândesc că poate n-ar fi o idee…
#100

O doamnă în vârstă iese încet din bloc sprijinindu-se într-o cârjă. Face 3 pași pe minut, pare să fie un efort serios, totuși își poartă corect masca. Parcurge atent cei 5m de la lift la ușa blocului, într-o misiune guvernată mai mult de spirit, în timp ce eu tocmai intru în clădire. E 11 dimineața,…
#97

Gluma e glumă, dar trăim din ce în ce mai mult în telefoane. Zilele trecute mergea în fața mea un puști, supt total în telefon, probabil schimbând mesaje cu ceva tipă. N-a avut cum să evite un rahat proaspăt de câine pe care viața a hotărât în ultimul moment să i-l scoată în cale. Iar…
#88

E greu să mai fii pieton în orașul ăsta fără să întrerupi la fiecare câțiva pași câte o “ședință foto” de instagram, DSLR included. Practic, nu mai e loc de viață între atâtea simulări. Nu știi niciodată ce cadru strici. Scuze eu.
#86

15 ani și un efect de urmărire 20.07.2018 În primăvara lui 2003 am dat din greșeală pe Eurosport. Mi-a sărit în față o masă verde, mare cât tot ecranul, în jurul căreia se tot învârteau niște domni îmbrăcați mai ceva ca la nuntă. O voce gravă din off îi petrecea la fiecare mișcare, descriindu-le minuțios…
#80

Tot văd comentarii la postări despre Călin Gheorghe. Toate curg, firesc, într-o direcție. Dar mă gândeam serios adineauri că dacă după ce mor bagă careva un “Dzeu să-l ocrotească printre îngeri”, eu tot mă ridic și-l plesnesc.
#58

Ca să nu mai apară discriminări, ar trebui să existe, prin lege, un kit al călătorului cu metroul, care să cuprindă: merdenea, covrig cu susan, halenă de calitate și ambiția cruntă de a prinde mereu CEL MAI BUN loc pe scaun.
#19

“- Când te-ai angajat? m-a întrebat tata. – Acum trei zile. – Bravo, hai să mănânci că se răcește. Și televizorul a rămas mergând singur, pe când eu îmi înghițeam mândria în bucătărie printre dumicați.” (Florin Șerban, 2010)
#11

“The abiding impression is of a cigarette break in the eye of the hurricane, down time from a disaster.” (Neil McCormick)
#06

“Magia bucătăriei vietnameze” (firmă luminoasă, în centrul Bucureștiului)
24 Jun 2014

Comentând pretios meciul care se joaca la Belo “Horizonci”, Sorin Hobana arata cum e sa te joci de-a oamenii mari, undeva in Dorobanci.
16 Apr 2014

Taximetristii care isi sug maselele fac în asa fel incat sa para ca tin supărarea în ei.
12 Dec 2013

Daca am aprecia mai mult lifturile care nu miros, poate n-am mai primi lectii atat de dure uneori.