Am citit de curând într-un comentariu de Fb o urare care mi s-a părut a fi un fel de apogeu al cordialității:
“Vă doresc cele mai bune!”
Adică “cele mai bune gânduri” încrucișat cu “toate cele bune”, minus esențialul.
Am povestit chestia asta mai multor prieteni și s-a dovedit fără excepție un mic prilej de râs bine, empatic, cu și printre oameni. Atât cât să îmi treacă prin cap adineauri că poate asta e în fond ecuația fericirii. Ceva care ne scapă mereu printre intenții, greu de găsit, greu de păstrat, și care capătă sens doar când renunți la egal. Ceva mic, accidental și destul. O vioară într-un hol.
18.04.2021