Gluma e glumă, dar trăim din ce în ce mai mult în telefoane.
Zilele trecute mergea în fața mea un puști, supt total în telefon, probabil schimbând mesaje cu ceva tipă. N-a avut cum să evite un rahat proaspăt de câine pe care viața a hotărât în ultimul moment să i-l scoată în cale. Iar la rahatul proaspăt e un pic mai greu să dai swipe.
La cinema sunt tot mai rari oamenii care nu își verifică telefonul în timpul proiecției măcar o dată, luminând cu generozitate și întunericul din jurul lor (ăla pentru care plătești de fapt biletul). Asta dacă nu schimbă mesaje pe toată durata filmului. Că na, e important să fii la curent cu ce se întâmplă în orice alt loc decât ăla în care te afli. Într-o epocă modernă, complet tehnologizată, e crucial să fii mereu conectat la toate rahaturile de la mii de km distanță, fie și cu prețul deconectării de la un prezent firesc care nu face decât să pulseze autentic în fața ta. E Tarantino, l-ai mai văzut și oricum o să mai facă, dar tornada din Cehia sau vacanța lui Popescu în Tenerife sunt momente în care chiar se cere o reacție promptă, n-ai cum să le treci cu vederea. Păcat că nu găsești emoji-ul ăla bun între toate astea ridicole și urâte, care nu spun nimic despre personalitatea care ești tu la interior cu adevărat. Nu-i nimic, mai cauți, filmul are 2 ore.
Pe vremuri unii oameni mai țineau jurnale, un fel de inventar al sinelui. În cazul proto-influencerilor de atunci, ele puteau fi ulterior publicate, prilej pentru tine să afli cum era să fi fost un fel de “el-însuți”. Un concept complicat acum, dar care s-a dovedit permeabil la vremea lui. În ce privește marile noastre valori de acum, singura șansă să afli câți păianjeni găzduiesc clandestin la mansardă e să le fie publicat post-mortem istoricul navigării. Așa o să arate probabil și muzeele viitorului: “Bine ați venit la tab-ul memorial Lucian Mândruță, urmează un scurt tur ghidat prin cookie-urile Maestrului”.
Și, din ecran în ecran, se apropie încet dar sigur momentul în care în loc de mers la o înmormântare, vom primi o notificare punctuală pe telefon, din mila algoritmilor: “A murit X, 6h ago”.
Seen. RIP. Sad react. Poate faci un story despre prietenia ta cu X, ce spune asta despre personalitatea complexă care ești tu la interior cu adevărat și pe care alegi discret să nu o manifești activ în timpul propriei vieți. Emoji-ul ăla bun.
Swipe. Next. La ce te gândești să nu te gândești azi?