#102

Unele dimineți trag la cântar. Foarte greu îți găsești frecvența. Cauți și nu prinzi nimic. Doar zgomot static și un corp care înțelege. Mental, ai coerența unui robot de bucătărie care a greșit și camera, și etajul. Ghhhhr-phhrr-hârrr-mârr-scârrr. Un cântăreț de trap de mare perspectivă, captiv într-un dreptunghi la punct fix. O problemă de geometrie cu greșeli de tipar. Opera unui idiot complet, specie de talent interdisciplinar vecină cu artistul complet. Acei doi vecini tembeli, mereu în maieu și halat de tergal, care nu își împrumută unul altuia decât numele, doar la ocazii speciale, precum zile onomastice sau citiri de apometre. Dar punctul fix n-are nume și nici nu se învârte. Punctul fix sfidează. Te găsește și te scoate complet din viteză. E punctul mort. Feblețea lui Dorel, sărbătoarea repausului, banca rezervelor de pretutindeni. Sfârșitul tuturor problemelor, problema tuturor începuturilor. Zi nouă. Alta. Încă una. Hâr. Mâr. Scâr. Ce părere aveți despre sfârșitul lumii? Unii spun că face minuni pentru ficatul gras.