Nu știu despre Dumnezeu, dar cred în umor. Există, în măsura în care crezi în el. Nu îl vezi, dar e posibil să-l simți. Ai putea să zici că e omniprezent, iar ăsta în sine e un cuvânt destul de funny în județul din care vin.
E tot timpul prin preajmă sub o formă sau alta. Umorul, zic. Te poate salva din orice situație, dacă ești credincios întru amuzament. Iar ca practicant, ai mereu un ascendent moral în conversații de viață și de moarte.
Sigur, viața e grea, gluma se îngroașă. E important să nu deznădăjduiești nici în fața celor mai potrivnice condiții meteo. Diferența dintre o înmormântare de tristă amintire și una de povestit la nepoți nu ține doar de catering. Umorul e un fel de chakră pliabilă, o roată de rezervă pentru spirit. Face și minuni.
Pe păgâni îi recunoști ușor. Au, printre altele, obiceiul de a încheia ultimul nasture la cămașă cu aplomb și orice mail cu “mulțumesc”. Se spală zilnic pe cap, mai ales în ianuarie. E important nu atât să pară scoși din cutie, cât mai ales să aibă consistența cutiei. Carcase biodegradabile care funcționează ireproșabil, chiar și nelocuite. Sunați acum.
Sfântul Duh e, practic, un spirit de glumă. Îl poți prinde de-o aripă și trage în mijlocul camerei. Să fie printre voi, martor al absurdului, tort la sărbătoarea pulsului, ștampilă pe actul de deces al storcătoarelor de fructe, pantalonilor lungi și joburilor cu deadline scurt.
Unii zic că fără apă nu ar putea exista viață. Și par exact genul de oameni care nu se țin de bancuri. Umorul nu te spală zilnic pe cap.
Criza vârstei de mijloc e și ea, în fond, o criză de seriozitate. Omul devine ultra-conștient, nu mai știe de glumă, se consideră ratat în fața timpului, probabil pentru că n-a mai auzit demult bancul cu pricina. Cedează psihic și în cele din urmă ajunge să rătăcească împreună cu alți tătici și mămici pe grupuri de whatsapp, în deșertul nesfârșit al jocurilor de cuvinte. Or e păcat să nu iei nici măcar o glumă-n deșert. Sigur că ai o vârstă, dar ești mult prea serios. Lasă-te de țigări, apucă-te de banane.
Fără umor, nu cred că am depăși 33 de ani. Am muri cu toții crucificați sub presiunea socială de a salva omenirea zilnic, la modul cel mai serios, cu toată lumea în CC. Glumesc, desigur.
Sensul vieții? Banc sec. Cheers.