overthinking

#107

“Cea mai stabilă rețea.”
Un banner publicitar instalat pe fațada unui bloc din ’59, care la primul cutremur serios are șanse să se porteze la cu totul alt operator.
Un descriptor cel puțin curios, premiant în patria instabilității cronice. În același timp, un fel de refren ironic pentru toate aberațiile care cresc sălbatic în și printre noi.
Un oraș îmbâcsit care nu își mai încape în piele, la fel de pedant ca aiuriții care se învârtesc prin el. Un conglomerat de furioși abulici care devin zilnic traficul pe care-l înjură. Când se plictisesc, circulă pe contrasens cu bicicleta. Apoi înjură trotinetele, care înjură pietonii, care înjură mașinile, care înjură bicicletele. Verbalizarea morților e un liant social vital.
Inimi mari, capete mici, locuri puține la metrou. Nimeni nu apucă să iasă, când toată lumea vrea să intre. Ca într-un fel de urzeală a tronurilor, garniturile sunt pline de oameni care n-au mai stat demult pe scaun. Lung șir de omagii pentru mirosuri din timpul verii, care rămân stoice în subteran până la Crăciun. Alină doruri, curmă suferințe, salvează Radet.
Un primar afazic tărăgănând fraze calculate îndelung, într-un talk-show interior în care dialoghează promițător cu toate personalitățile sale. Cameramanii creți cu tricolor pe diagonală șușotesc între ei că așa arată de fapt Drrrreapta unită.
Dan, Dacian și Irineu intră-ntr-un bar. Ies după 4 zile și cer să se reia votul. După alți 4 ani, cer să se reia totul. În viitor, totul va cere ca Dan și Dacian să nu se reia. Irineu va fi fost.
Multe feluri de specialiști cu probleme de acord în frază. Tac des, scriu rar, promovează repede. Câștigă mult, suferă la fel. N-au făcut terapie când trebuia. Nici școală. Așa că acum suferă ceilalți. Diplomele scuză deranjul, cel puțin până se instalează tupeul. Boala secolului XXI. Se duc prea devreme. Și totuși nu pleacă nicăieri.
Autostrăzi cu două benzi și multe urgențe. Viteza legală, un delict. Centura, semnalizarea sau masca utilizate corect sunt însemne păgâne. De 50 de ori mai multe biserici decât spitale. De 3 ori mai puține școli decât biserici. Cruciulițe la retrovizoare, fără număr. Bărbați care nu bat decât femei și mătănii. Familia tradițională care își cere divorțul. Femei care nu bat până acolo. Nimic fără Dumnezeu.
Românii trebuie să știe. Sau poate românii trebuie doar să fie. Mândri, suficienți, ușor cretini, exuberanți, toxici, căpoși, șefi de scară, primari, deputați, premieri, roboți, dobitoci, designeri, arbitri, moderatori, organizatori, personalități marcante, dezvoltatori imobiliari, ex-securiști, actuali tik-tok-eri, samsari de creativitate, parșivi senini, senini parșivi, descurcăreți, antreprenori neobosiți, creatori de job-uri, creatori de credite, buni cetățeni, rău platnici, evazioniști cinstiți, țepari drept-credincioși.
19 milioane de oameni într-un corp de balet veșnic ieșit la băută înainte de spectacol. Posibil. Flatant. Remarcabil. Cea mai stabilă rețea.