Tag: micichestiuni

#138

Când contrabasistul de jazz ciupește corzile pe scenă, la public ajunge în special varianta amplificată a instrumentului. Undeva în plan secund, se aude și se vede în același timp ciupitura rece, înfundată, a corzii de contrabas – contactul uman nemijlocit cu metalul, buricele degetelor expuse succint la materie, firele vibrante care răzbat scurt prin zgomotul…
#135

Greu după aseară. Aproape că nu îmi vine să mă relaxez. Poate sufăr de CeTePeză cronică. Ascult albumul nou Partizan, de pe care câteva dintre piese sunt începute în ’84, când Artan și Suedezu aveau 22-23 de ani, și finalizate în 2025, la 63-64. Poza unu și poza doi, cu niște cântece între ele. Coapte…
#134

M-am mutat întâmplător în Amzei, când era cartier și atât. Cu vreo doi ani înainte să devină epicentrul turistic zgâlțâit de prosecco, limbi străine și cârnați serviți lângă pian. Nu că ar fi ceva rău în asta. Doar că încă mai cred naiv că există și pe aici, uitată undeva prin vreo borsetă mai veche,…
#133

La ora la care ajung la poștă-n Drumul Taberei, soarele bate direct în geam, caloriferul merge, sufletele oftează, așa că înăuntru-s 40 de grade. După un sfert de oră de stat la rând, am rămas la tricou și pufăi cu un braț de haine la piept. Nu știu ce-aș mai putea să dau jos. poate…
#132

Ei, acu’ că s-a mai detensionat puțin casa de nebuni a națiunii și l-am concediat temporar pe dilimanu’ gliei, aji doryi să invit acest popor binecuvântat să ne facem toți-toți-toți un selfie mare sub renii în mărime naturală răstigniți de câteva zile pe casa Mița Biciclista. Prin burta fiecărui animal trece câte o prăjină festivă…
#131

E plăcută agitația din jurul Campionatului European, tot zgomotul ăsta de pe stadioane și din fața televizoarelor, care timp de o lună alimentează aproape totul. În schimb la fel de frumoasă, daca nu chiar și mai și, e absența pe care ele o creează în restul orașului. Vidul de pe bulevardele necirculate, aleile lipsite de…
#129

1. Curios câți oameni o să ajungă la bătrânețe cocoșați grav nu atât de la genți cărate câș o viață întreagă, cât de la mâncatul shaormei. Poziția aia îndeajuns de aplecată încât să nu stropești nici hainele, nici pantofii. Un flagel. Când iei în calcul și curbura gâtului spre telefonul etern luminat, pui de-o reclamă…
#128

1. Simt că ar fi nevoie de o Clasă Zero și pentru clădirile cu risc seismic. Parcă prea le rupem din joaca lor de-a zgârie-norii comuniști și le aducem într-o realitate abruptă și definitivă prin bulina aia. Ieri cuburi strașnice de beton, azi calificative la vedere. Le traumatizăm. Clasa Zero de risc seismic e această…
#127

Mai există și varianta în care fiecare an pe care îl apucăm e cel mai bun dintre ăia posibili. Acu’ vreo trei săptămâni au venit în regim de urgență niște meșteri să-mi repare o țeavă din planșeu. S-a dovedit mai extrovertă decât se preconizase în timpul scurs de la ultima reparație. Astfel încât la fiecare…
#125

“Eu la film, tata la meci.” E probabil răspunsul meu preferat când întrebarea e “Ce faceți?”. Nu spune multe despre “ce”, dar rezolvă elegant și minimalist acel “faceți”. Ceea ce e de apreciat. Minimalismul e ultima chestie pe care o legi de generația ’47. Nu e la fel de simplu când întrebarea vine din sens…
#112

(un reality-show despre viețile complicate ale controlorilor de tren căruia să îi zică “Șepci la cuțite”)
#107

“Cea mai stabilă rețea.” Un banner publicitar instalat pe fațada unui bloc din ’59, care la primul cutremur serios are șanse să se porteze la cu totul alt operator. Un descriptor cel puțin curios, premiant în patria instabilității cronice. În același timp, un fel de refren ironic pentru toate aberațiile care cresc sălbatic în și…
#101

În ceea ce pare o mișcare reacționară fără precedent, pe proaspătul pietonal din fața MNAR o doamnă cu fixativ în păr tocmai m-a întrebat adineauri unde e cel mai apropiat mall. Mă bătea soarele în cap de vreo doua ore, dar abia întrebarea asta m-a răvășit complet. Mă gândesc că poate n-ar fi o idee…
#98

Epidemia de talent show-uri din ultimii ani a oferit, în caz că mai era nevoie, un circuit oficial și o caroserie demnă virusului ăsta neaoș care e datul cu părerea. În sensul că suntem din ce în ce mai mulți care o facem la un nivel tot mai competitiv. E din ce în ce mai…
#89

“Jos pandemia” e o scandare care surprinde esența națiunii. Peste câteva zile pandemia va fi prinsă și împușcată la Târgoviște. După care totul va fi la fel de familiar pentru alți 30 de ani. ‘Fraților, neam înfrânt.’ 29.03.2021
#84

Uneori mi se face dor de casierele din anii ’90, alea care știau și cu ochii închiși nu doar ce mărci de țigări aveau la vânzare, dar și unde le țineau. Azi, 2019, UE-mozzarella-tiramisu, mașini electrice și telefoane cu multe camere foto, dar dacă dă naiba și nimerești la coadă la casă în spatele cuiva…
#24

România e un șir interminabil de cumetrii.
#09

România, o țară sărată ca lacrima.
#03

Orice glumă bună a fost proastă mai întâi.
28 Oct 2015

“Nu se poate să conduci 3-0 şi să crezi ca virgulă gata” – Marius Şumudică, nervos
18 Aug 2014

“Felicitari de forma care esti!” (fan catre Mutu)
12 Dec 2013

Daca am aprecia mai mult lifturile care nu miros, poate n-am mai primi lectii atat de dure uneori.
29 May 2013

Periile astea care “curata mai mult decat dintii” se vand si in RATB?
26 Apr 2013

Aparitia femeii a fost un act de creatie contra-coasta.
14 Sep 2012

Uneori, cand vreau sa pun punctul pe i, ajung cu degetul pe rana.
9 Jul 2012

Iar le-am ramas dator cu o manea in tramvai unor baieti.
12 May 2012

Asteptarea, acest preludiu al rabdarii