-
#84
Uneori mi se face dor de casierele din anii ’90, alea care știau și cu ochii închiși nu doar ce mărci de țigări aveau la vânzare, dar și unde le țineau. Azi, 2019, UE-mozzarella-tiramisu, mașini electrice și telefoane cu multe camere foto, dar dacă dă naiba și nimerești la coadă la casă în spatele cuiva…
-
#81
Există partidul Prahova în Acțiune. Are sloganul “Ambiția de a realiza ceva măreț”. În sine, asta îmi aduce o liniște interioară, deși cred că la un moment dat s-au ratat niște oportunități. S-a trecut poate prea ușor peste “Prahova în Alertă”, iar dacă nu era pandemia asta, ar fi fost o șansă extraordinară pentru “Prahova…
-
#80
Tot văd comentarii la postări despre Călin Gheorghe. Toate curg, firesc, într-o direcție. Dar mă gândeam serios adineauri că dacă după ce mor bagă careva un “Dzeu să-l ocrotească printre îngeri”, eu tot mă ridic și-l plesnesc.
-
#59
o bănuială în lume există un număr finit de idei care circulă (cât de cât) liber. așa se face că populația globală crește, dar e din ce în ce mai proastă, uneori bubuie. în așa condiții potrivnice, din când în când o idee trebuie să treacă simultan prin doi sau mai mulți dintre noi. le…
-
#58
Ca să nu mai apară discriminări, ar trebui să existe, prin lege, un kit al călătorului cu metroul, care să cuprindă: merdenea, covrig cu susan, halenă de calitate și ambiția cruntă de a prinde mereu CEL MAI BUN loc pe scaun.
-
#41
Începi să apreciezi cu adevărat tunsoarea lui Ilie Dumitrescu din ’94 abia atunci când o vezi la o femeie, în 2019.
-
#40
“Prezentați codul unic la ghișeul de programări online.” (Statul Român, Serviciul Pașapoarte)
-
#37
Life ends up being this constant fraction between your most and least favourite persons.
-
#32
SMS, productiv uneori scriu atât de frumos, încât mă trezesc deodată ca am sub degete scenarii întregi pentru diverse dezastre naturale, tragedii localizate vag, sau pași mici înspre absurd. acum ceva timp, spre pildă, am scris un atac de panică superb, pe care, de bucurie, l-am și produs, jucat și regizat în numai 2h44′. mai…
-
#30
“Thank you for giving us this opportunity to serve you. Sincerely, UPS”
-
#28
“Lui Cohen de la Filaret îi cântă-n suflet păsăret” (M.A.)
-
#27
“When you get to the top of the tree, there’s nothing up there. Most of this is nonsense, most of this is a lie. Accept life as it is. Just be grateful to be alive.” (A. H.)
-
#26
Teribilă fascinația asta a statului pentru cultivarea numelui în fața prenumelui. Cât de cât convenabil: să nu cumva să creadă vreun elev, student sau contribuabil la buget că e stăpân, cel puțin pe propria identitate.
-
#24
România e un șir interminabil de cumetrii.
-
#23
O întrebare nu neapărat corectă, dar cât de cât potrivită: mai există focșăneni care NU lucrează în advertising?
-
#21
“Faptu’ cum a vorbit mi-a displăcut.” (Sorin Cârțu)
-
#20
E bună și moderația, dar nu în exces.
-
#19
“- Când te-ai angajat? m-a întrebat tata. – Acum trei zile. – Bravo, hai să mănânci că se răcește. Și televizorul a rămas mergând singur, pe când eu îmi înghițeam mândria în bucătărie printre dumicați.” (Florin Șerban, 2010)
-
#18
“And there’s a ridiculous thing of «Let’s ask the average person what they think.» Let’s stop asking the average person what they think… Do you know how fucking stupid the average person is? We still sell bottles of bleach with big labels on, that say “Do not drink”. Right? Let’s take those labels off, right?…
-
#17
S-a dus și Stephen Hawking, Dumnezeu să-l ierte.
-
#16
România, patria “semeritocrației”.
-
#11
“The abiding impression is of a cigarette break in the eye of the hurricane, down time from a disaster.” (Neil McCormick)
-
#10
În anumite încăperi, liniștea sună fix ca o grămadă de lucruri rămase nespuse.
-
#09
România, o țară sărată ca lacrima.
-
#06
“Magia bucătăriei vietnameze” (firmă luminoasă, în centrul Bucureștiului)
-
#05
Biblia a fost primul brandbook din istorie. Cum e și normal, nu-l respectă nici dracu’.
-
#03
Orice glumă bună a fost proastă mai întâi.