Ca tot omul, bag de seamă că steagurile arborate pe internet nu salvează multe vieți zilele astea. Nu comentez intenția, nici n-aș vrea să fiu arătat cu degetul de presa occidentală că n-am pus umărul să ajut la marea de-rusificare, tocmai când toate feedurile din scara mea de bloc duduie de ajutor vizual umanitar.
Am de ieri în cap cadrul ăsta din “Everything is illuminated” (ecranizare din 2005 după cartea lui J. Safran Foer). Posibil cel mai frumos drapel ucrainean pe care l-am văzut. Funcționează ca reminder că există mereu un “acasă” dincolo de corpurile pe care le locuim temporar și că, la scară macro, istoria are felul ei de a-i ține la ușă pe nebunii care vor să treacă încălțați printr-însa.
La un moment dat în film, undeva lângă Lutsk în timpul WW2, un personaj feminin îngroapă simbolic un borcan cu câteva obiecte personale, știind că urmează să fie ucisă în scurt timp. Explicația pe care o dă apropiaților e un “Just in case” continuat câteva scene și decenii mai târziu de către alt personaj: “Just in case anyone will ever come looking.”
Pe înregistrarea publicată azi de The Guardian se aude cum, în Insula Șerpilor, înainte să răspundă la somația navei rusești de război, ucraineanul de la capătul firului o întreabă pe colega de lângă el dacă ar fi cazul să îi înjure pe ruși prin radio. Răspunsul ei e rapid și sigur: “Just in case.”
“Russian warship, go f*** yourself.”
Ăsta ar fi al doilea cel mai frumos drapel ucrainean. Nu pare foarte util acum, dar la un moment dat va răsuna obsedant în capul cuiva, într-o altă joi dimineață. Și va fi mai amuzant atunci.
25.02.2022