“Eu la film, tata la meci.”
E probabil răspunsul meu preferat când întrebarea e “Ce faceți?”. Nu spune multe despre “ce”, dar rezolvă elegant și minimalist acel “faceți”. Ceea ce e de apreciat. Minimalismul e ultima chestie pe care o legi de generația ’47.
Nu e la fel de simplu când întrebarea vine din sens opus. Mai ales dacă se referă la “Ce lucrezi, mai exact?”. O dată că “lucrul” e ceva palpabil în lumea aia, nimic care să poată fi rezolvat prin moodboard-uri. Vezi un cui bătut, vezi o scândură sus. Sugestiile nu scorează foarte bine la boomeri. Nici intențiile dealtfel. Esențial e să vezi nu doar zidul, dar și rosturile dintre cărămizi. Zidul nu e un concept, e o execuție. De asta prizonierii de război sfârșesc acolo, iar oamenii liberi merg la fast-food.
E un clash generațional din care ies relații matematice și semne de întrebare mustind a minimalism. A+B=C? Câteodată. Cât de sigur să și fii? “Întotdeauna” are în el o aroganță inutilă, simți că judecă un pic în sinea lui speranța medie de viață din Europa de Est. Or, nu știe nimeni precis cât scenariu și câtă posesie de balon încap de fapt într-un prefix telefonic.
Cât despre iluzia asta colectivă că oamenii și timpul se adună înspre ceva, ea lasă loc și de scepticism. Axați mai mereu pe câte Ceva, e mai probabil să ratăm nepermis de mult din Orice. Un flux de zgomot static complet ilogic ajută la concentrare. Dintr-un morman de rahat cresc uneori plante cu ceva mai mult noroc. Un advertorial care prezintă oportunitatea mersului la piscină în Vaslui creează ritm. Un flyer decolorat care promovează pe o masă din centrul Bucureștiului niște cursuri de echitație în Buzău te poate face să te gândești cum altfel ai putea să călărești prezentul cu atâta hotărâre. Trei moși din Manchester care sună pentru trei minute ca un band de 12 oameni îți dau răgaz să respecți toate vârstele. Un motan bătrân cu vocație de agent imobiliar îți arată că n-ai loc de un câine tânăr. Apoi poate un film cu personaje realiste care vorbesc la telefon despre inerția spectatorilor, un meci de fotbal în care câștigă peluza cu cele mai muncite bannere, și câteva scânduri între care să aduni cândva toate astea, ermetic. Keep it going. Stop making sense.
“The world isn’t logical, it’s a song.” David Byrne
https://youtu.be/3XCp3ioDjwo